Cel mai bun mod de a trăi și de a muri

De: (Yahia) Donald W. Flood

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Oana Fialcofschi

Revizuit de: Alina Luminiţa Crăciun & Mariam Oana

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 Introducere

În fiecare zi, tot mai mulți oameni descoperă adevărul și se întorc la Creatorul lor cu căință și supunere, râvnind la răsplata fericirii veșnice din Paradis. Acești noi adepți dau un aer nou musulmanilor de astăzi cu sinceritatea lor, perspicacitatea și aderarea fermă la învățăturile islamului. Experiențele lor vaste din trecut îi ajută să dezvolte o răbdare imensă şi o înțelegere specială a căii adevărului recent găsite spre care Allah Preaînaltul i-a călăuzit, găsindu-şi drumul în viață cu uşurinţă şi siguranţă. Ei au intrat în islam cu mintea deschisă și cu capacitatea de a discerne între ceea ce este bine și ceea ce este rău. Unii dintre ei s-au săturat de viaţa promiscuă şi materială și s-au întors la islam cu o dragoste adevărată față de puritate și cu loialitate față de Creatorul lor.

Este o plăcere pentru mine să vă prezint un prieten pe care Allah Preaînaltul l-a călăuzit la islam și care a fost, într-adevăr, bine călăuzit. Aici, el îşi descrie călătoria. Îi doresc succes și fericire pe Calea cea Dreaptă a lui Allah și aștept cu nerăbdare ca și mai multe persoane să calce pe urmele sale.

Mohammed Abbas Nadim

 Adunând piesele inițiale ale „puzzle-ului scopului vieţii”

Obișnuiam să gândesc că educația mea mi-a oferit un mod excelent de viață, mai ales pentru că mă simțeam mulțumit atât din punct de vedere mintal, cât şi fizic. De tânăr, am trăit viața unui american obișnuit, având un stil de viață destul de hedonist; eram interesat de muzică, de petreceri în compania femeilor, de sport, călătorii, mâncăruri exotice şi limbi străine. Cu toate acestea, am ajuns într-un punct în care mă simțeam într-o stare de „faliment spiritual” și în care m-am întrebat, „acum ce urmează?”, gândindu-mă că „trebuie să mai existe și altceva în viață în afară de aceste lucruri”. Această realizare a fost cea care m-a îndemnat să caut adevărul pe diverse căi.

Am presupus că motivul pentru care mă simțeam neîmplinit din punct de vedere spiritual avea legătură cu stilul meu de viață american, care era de multe ori legat de satisfacția imediată și de comportamentul impulsiv. Drept urmare, m-am gândit că răspunsul s-ar putea afla în găsirea unui loc mai bun. Astfel, am început căutarea locului perfect. După ce am călătorit către numeroase destinații, am descoperit că, de fapt, ceea ce căutam nu era locația perfectă, ci o cultură specială, cu cel mai potrivit mod de viață. Când am găsit ceea ce consideram a fi cultura cea mai atrăgătoare, am recunoscut că aceasta avea totuşi defecte. Ulterior, am presupus că ar trebui să învăț despre diferitele moduri în care oamenii trăiesc și apoi să o selectez pe cea mai bună dintre aceste practici. Acesta a fost, probabil, drumul către adevăr.

Fiind incapabil să pun în practică viața unui cetățean al lumii, am ales să citesc materiale despre metafizică, deoarece lucrurile ezoterice din viaţă m-au intrigat întotdeauna. Am învățat rapid că totul funcționează în conformitate cu niște legi universale care pot fi folosite în beneficiul propriu. După ce am citit mai multe cărți pe această temă, am ajuns la concluzia că, mai important decât aceste legi, este Cel care le-a creat, adică Allah. De asemenea, am descoperit că metafizica poate fi o cale precară de urmat, fapt pentru care m-am abținut de la orice altă lectură în acest domeniu.

La sugestia unui prieten bun, am plecat într-o excursie cu cortul de trei luni prin toată America şi Canada de Vest, cu intenția de a descoperi scopul vieții. Am conștientizat minunile naturii și faptul că această lume nu ar fi putut fi creată din greșeală, fiind în mod clar un tărâm de semne care indică faptul că are un Creator. Prin urmare, această călătorie a întărit credința mea în Dumnezeu.

La întoarcerea acasă, viaţa aglomerată a orașului m-a tulburat, așa că m-am întors spre meditație pentru a căuta alinare. Prin tehnici de meditație, am putut găsi pacea interioară. Cu toate acestea, acel sentiment de liniște era doar temporar; atunci când mă ridicam în picioare, nu puteam lua acel sentiment cu mine. De asemenea, faptul că meditația necesită să fii constant a devenit o sarcină mult prea grea pentru mine, așa că încet-încet am început să pierd interesul.

Acum ceva timp, credeam că adevărul s-ar putea afla în autodepășire. Prin urmare, am devenit un cititor vorace de materiale motivaționale și am participat la seminarii pe acest subiect. În plus, mă străduiam să trăiesc în conformitate cu sloganul Armatei SUA din reclamele TV - „Fii tot ceea ce poţi fi!” - făcând eforturi să merg pe jar, să fac parașutism și să practic arte marțiale. Datorită lecturilor și a performanțelor mele, am dobândit multă încredere în sine, dar încă nu descoperisem adevărul.

Curând după aceea, am citit numeroase cărți cu privire la diverse filozofii. Am găsit multe concepte și practici interesante, însă nu exista nicio filozofie specială cu care aş fi putut fi de acord în totalitate. Astfel, am ales să aprofundez ceea ce am considerat că era cea mai înțeleaptă dintre aceste doctrine. A devenit un fel de religie „ca la carte”, care punea acceptul în mod special pe bunul comportament. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că bunul comportament este bun, dar nu suficient de bun încât să rezolve „puzzle-ul scopului vieții”, o abordare mai spirituală a vieții.

La scurt timp după aceea, am obținut un loc de muncă într-o țară musulmană, unde am avut destul timp liber pentru a citi și a reflecta asupra vieții. În continua mea căutare a adevărului, am găsit o recomandare într-o carte cu privire la nevoia de căință sinceră în fața lui Dumnezeu. Am urmat acea recomandare și am simțit remușcări pentru toți oamenii pe care i-am nedreptățit în viața mea, până într-acolo încât lacrimile au început să curgă pe chipul meu.

Câteva zile mai târziu, am avut o conversație cu niște prieteni musulmani. Le-am spus că eu aveam mult mai multă libertate în America decât cea prezentă în țara lor. O persoană a spus: „Ei bine, aceasta depinde de ce anume înțelegi prin «libertate». În partea ta de lume, indiferent de cât de bine părinții îi învață moralitatea pe copiii lor acasă, de îndată ce ies în lume, ei se confruntă, în general, cu o societate care se află în contradicție cu moralitatea. Pe de altă parte, în cele mai multe comunități musulmane, moralitatea învățată de copii acasă este foarte asemănătoare cu ceea ce ei găsesc în afara casei. Deci, cine are cu adevărat libertate aici?” Din această analogie, am dedus că orientările islamice și restricțiile care sancționează parțial comportamentul uman nu sunt menite să îngrădească libertatea umană, ci, mai degrabă, ele servesc pentru a o defini și a o onora.

Am avut încă o oportunitate de a învăța despre islam atunci când am fost invitat de un grup de musulmani la cină. După ce am menționat că am trăit în Las Vegas, Nevada, înainte de a veni în Orientul Mijlociu, un musulman din America a spus: „Trebuie să te asiguri că vei muri ca un bun musulman.” L-am rugat imediat să îmi explice ce anume a vrut să spună. El a spus: „Dacă mori ca un nemusulman, este ca şi cum ți-ai paria toate jetoanele (toată viața ta, inclusiv faptele tale și credința ta în Dumnezeu) de la jocul de ruletă pe un singur număr în speranța că, probabil, prin Mila lui Dumnezeu, vei intra in Paradis în Ziua Judecății. În schimb, dacă vei muri ca un bun musulman, este ca și cum ai fi răspândit jetoane pe toată masa ruletei, astfel încât să acoperi fiecare număr și, indiferent pe ce număr cade bila, să fii în siguranță. Cu alte cuvinte, a trăi și a muri ca un bun musulman este cea mai bună asigurare pentru a nu merge în Iad și, în același timp, este cea mai bună investiție care te duce în Paradis.” Ca un fost rezident al Las Vegas-ului, am putut face direct legătura între acest exemplu tulburător şi jocul de ruletă.

În acel moment, am înțeles că nu voi putea găsi adevărul până când nu voi studia îndeaproape acele religii în care Dumnezeu a trimis Revelații Profeților și Mesagerilor Săi. Prin urmare, am ales să continui căutarea mea de adevăr în creștinism și în islam.

 Creștinismul în centrul atenției

Chiar dacă am crescut ca un creștin, am fost contrariat și dezinteresat de creștinism. Mă simțeam ca și cum aş fi moștenit o religie misterioasă, de neînțeles. Cred că acesta a fost motivul pentru care am fost creștin doar cu numele, dar nu și în practică. Mai târziu, am realizat că îndoiala mea cu privire la dogmele creștine m-a făcut să intru într-o stare de ireligiozitate. Cu toate acestea, în timp ce mă aflam în căutarea adevărului, am avut șansa de a reexamina acele dogme moștenite de la părinții mei, pe care însă nu mă deranjasem niciodată să le cercetez.

În broșurile și înregistrările audio și video despre creștinism produse de musulmani și de nemusulmani deopotrivă, am descoperit în mod surprinzător sute de versete din Biblie care arată o lipsă de armonie în dogmele creștine. Conform acestor materiale, Dumnezeu era Unul înainte de Isus (Pacea fie asupra sa!) și Isus (Pacea fie asupra sa!) a transmis, de asemenea, credința într-un Dumnezeu Unic. Cu toate acestea, după Isus (Pacea fie asupra sa!), creștinismul a pus accent pe Trinitate în loc de Unicitatea lui Dumnezeu. În plus, înainte de Isus (Pacea fie asupra sa!), Dumnezeu nu avea fii și nici egali, iar Isus (Pacea fie asupra sa!) a spus că era Mesagerul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după plecarea sa, creștinismul a subliniat faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) este Fiul lui Dumnezeu sau chiar Dumnezeu Însuși.

În ceea ce privește monoteismul, prima dintre cele Zece Porunci confirmă afirmația lui Isus (Pacea fie asupra sa!) cu privire la credința într-un Dumnezeu Unic:

„(...) Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un Singur Domn (...)” [Biblia[1], Marcu 12:29]

Sunt mai multe versete în Biblie care ilustrează această poruncă. De asemenea, există o mulțime de versete biblice care resping divinitatea lui Isus (Pacea fie asupra sa!). De exemplu, Isus (Pacea fie asupra sa!) a recunoscut că el nu putea face minuni în mod independent, ci numai cu Voia și Permisiunea lui Dumnezeu:

„Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.” [Biblia, Matei 12:28]

Există mai multe versete în Biblie pe această temă.

Este interesant că găsim în Biblie faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) se ruga:

„Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat, zicând: «Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.»” [Biblia, Matei 26:39]

Există mai multe versete în Biblie pe această temă.

M-am întrebat: „Cum poate Isus (Pacea fie asupra sa!) să fie Dumnezeu și să se roage lui Dumnezeu în același timp?” Un Dumnezeu care se roagă este o contradicție. În plus, Isus (Pacea fie asupra sa!) afirmă că învățăturile sale nu îi aparțin, ci sunt ale Celui Care l-a trimis:

„Isus le-a răspuns: «Învățătura mea nu este a mea, ci a Celui ce m-a trimis pe mine (...)»” [Biblia, Ioan 7:16]

Există mai multe versete în Evanghelia după Ioan pe această temă.

În mod logic, dacă ceea ce el (Pacea fie asupra sa!) a spus nu îi aparţine, atunci a fost doar un Profet care a primit Revelația de la Dumnezeu, asemeni celor dinaintea lui (și de după el). Mai mult decât atât, Isus (Pacea fie asupra sa!) a recunoscut că făcea ceea ce învățase de la Dumnezeu:

„Isus deci le-a zis: «Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci vorbesc după cum m-a învăţat Tatăl meu (...)»” [Biblia, Ioan 8:28]

Din nou, m-am întrebat: „Cum se poate ca Isus (Pacea fie asupra sa!) să învețe și să fie Dumnezeu în același timp?” În discuțiile mele cu musulmanii, aceştia erau de acord cu ceea ce a poruncit Isus (Pacea fie asupra sa!) cu privire la credința într-un Singur Dumnezeu Unic, la fel cum afirmă şi următoarele versete coranice:

„Spune (o, Mohammed): El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1]

„Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte. Iar acela care pune în rând cu Allah un părtaş, născocește un mare păcat!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:48]

„Şi când va zice Allah: «O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?», el Îi va răspunde: «Mărire Ţie! Eu nu aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aş fi spus, ai şti, căci Tu doară ştii ce este în sufletul meu, pe când eu nu ştiu ce este în Sufletul Tău! Doară Tu eşti Marele Știutor al celor neștiute!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:116]

„Ei nu L-au prețuit pe Allah după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul Pământ va fi (în) Pumnul Său, iar Cerurile vor fi adunate în dreapta Sa. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce Îi fac ei asociaţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:67]

Am fost, de asemenea, surprins să aflu despre versetele biblice care se referă la Isus (Pacea fie asupra sa!) ca la un Profet al lui Dumnezeu:

„Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: «Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.»” [Biblia, Matei, 13:57]

„Dar El le-a zis: «Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu şi în alte cetăți; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.»” [Biblia, Luca, 4:43]

Există multe versete în Biblie care dovedesc că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost un Profet al lui Dumnezeu.

De asemenea, am aflat punctul de vedere islamic cu privire la Isus (Pacea fie asupra sa!) și anume că el este un Profet și un Mesager al lui Dumnezeu. Allah Preaînaltul spune  în Nobilul Coran:

„Mesia, fiul Mariei, nu este decât un Trimis, asemenea Trimișilor de dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevărată. Amândoi mâncau bucate (de rând). Priveşte ce semne învederate le trimitem Noi şi apoi priveşte cum sunt ei îndepărtați (de la ele)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:75]

O altă credință comună în creștinism este aceea că Isus (Pacea fie asupra sa!) este fiul lui Dumnezeu. Conform Bibliei, era un lucru obișnuit numirea oricărui Profet al lui Dumnezeu sau om drept ca fiu al lui Dumnezeu. Isus (Pacea fie asupra sa!) s-a referit la el însuși ca fiind fiul omului, nu Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu în sensul literal:

„El le-a răspuns: «Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului.»” [Biblia, Matei, 13:37]

„Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.” [Biblia, Luca, 12:10]

„Căci este un Singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Isus Hristos.” [Biblia, I Timotei, 2:5]

În mod evident, Pavel a fost principalul responsabil pentru ridicarea lui Isus (Pacea fie asupra sa!) la statutul de fiu al lui Dumnezeu, denaturând învățăturile lui Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este fiul lui Dumnezeu.” [Biblia, Faptele Apostolilor, 9:20]

În plus, Isus (Pacea fie asupra sa!) nu apare ca fiind fiul „născut” al lui Dumnezeu (așa cum se spunea în Ioan, 3:16), din moment ce acest cuvânt a fost şters din Versiunea Standard Revizuită (RSV), precum și din mai multe alte versiuni noi ale Bibliei. Mai mult decât atât, Allah Preaînaltul neagă în mod categoric în Nobilul Coran că ar avea un fiu:

„Şi ei (creştinii, evreii şi arabii păgâni) zic: «Cel Milostiv şi-a luat un fiu!» ~ Voi spuneţi un lucru cumplit! ~ Aproape că Cerurile se crapă de aceste (vorbe), Pământul se despică şi munţii se prăbușesc în fărâme, ~ Pentru că ei Îi atribuie Celui Milostiv un fiu, ~ În vreme ce nu se cuvine ca Cel Milostiv să-şi ia un fiu!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 19:88-92]

În plus, Allah Preaînaltul spune că El i-a creat pe Adam (Pacea fie asupra sa!) și pe Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zi lui «Fii» şi el a fost.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:59]

Ca urmare a acestei modificări, anumiţi împărați și clerici au fabricat născociri suplimentare, contrare a ceea ce a spus sau a făcut Isus (Pacea fie asupra sa!). Printre acestea este şi conceptul de Trinitate, în care Isus (Pacea fie asupra sa!) este una dintre cele trei manifestări ale Dumnezeului Trinitar (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt):

„Căci trei sunt care mărturisesc în Cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.” [Biblia, 1 Ioan, 5:7]

Acest verset din Biblie este oferit drept cea mai bună dovadă în favoarea doctrinei Trinității, chiar dacă această doctrină nu a fost niciodată susţinută de către Isus (Pacea fie asupra sa!), de discipolii săi sau de vreun savant creștin. De fapt, aceasta a fost adoptată după mai multe neînțelegeri și conflicte între creștini, în anul 325 d.Hr., în cadrul Conciliului de la Niceea. Interesant este faptul că acest verset a fost înlăturat din Bibliile epocii moderne.

În plus, Coranul îi avertizează pe evrei şi pe creștini împotriva credinţei în dogma Trinității și le spune să se abțină de la necredința în Revelația lui Allah:

„(Unica) religie acceptată de Allah este islamul şi nu au fost deosebiri între cei cărora le-a fost dată Scriptura decât după ce a ajuns la ei Ştiinţa, din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede în Semnele lui Allah (să ştie că) Allah este Grabnic la socoteală!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:19]

„O, voi oameni ai Scripturii! Nu exagerați în privința religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este Trimisul lui Allah, Cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi aşadar, în Allah şi în Trimişii Săi. Şi nu spuneţi «Trei»! Opriți-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi. Allah nu este decât un Dumnezeu Unic. Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale lui (Allah) sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ şi Allah este Wakīl (Responsabil, Demn de încredere).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:171]

„Necredincioşi sunt şi aceia care spun: «Dumnezeu este treimea din trei», căci nu există altă divinitate în afară de (Allah) Cel Unic şi de nu vor înceta să vorbească astfel, îi va atinge şi pe cei necredincioşi dintre ei chin dureros.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:73]

Un domeniu conex controversat despre care am citit a fost cel legat de „păcatul originar” și mântuirea prin „răstignirea” lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Probabil, înainte de Isus (Pacea fie asupra sa!), nu a existat nicio doctrină a păcatului originar, aceasta apărând după plecarea sa (Pacea fie asupra sa!). Mai mult decât atât, înainte de Isus (Pacea fie asupra sa!), mântuirea era obținută prin supunerea în faţa lui Dumnezeu, în timp ce după Isus (Pacea fie asupra sa!), mântuirea era obținută prin răstignirea lui, după cum s-a spus.

În creștinism, doctrina păcatului originar reprezintă justificarea de a obţine mântuirea prin răstignirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Cu toate acestea, am aflat că această doctrină este puternic negată în Vechiul Testament:

„Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el.” [Biblia, Ezechiel, 18:20]

„Ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții!” [Biblia, Ieremia, 31:30]

Este posibil ca acest concept să fi fost creat ca o modalitate pentru ca adepţii săi să evite responsabilitatea păcatelor lor înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecății:

„În el avem răscumpărarea, prin sângele lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului său.” [Biblia, Efeseni, 1:7]

„Şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. ~ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ~ Şi sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. ~ Pe el, Dumnezeu l-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele lui, o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate neprihănirea; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii Răbdări a lui Dumnezeu; ~ Pentru ca, în vremea de acum, să-şi arate neprihănirea lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” [Biblia, Romani, 3:22-26]

„Care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.” [Biblia, Romani, 4:25]

„Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” [Biblia, Romani, 10:9]

Mi-am dat seama că, în conformitate cu Isus (Pacea fie asupra sa!), omul este mântuit prin ascultare și supunere față de Dumnezeu:

„Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia Cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia Cerurilor. ~ Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.” [Biblia, Matei, 5:19-20]

Există mai multe versete în Evanghelia după Matei pe această temă.

Pe de altă parte, conform Nobilului Coran, fiecare suflet este recompensat pentru ceea ce dobândește:

„Dar cum va fi când îi vom aduna într-o Zi în legătură cu care nu este nicio îndoială, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit şi când ei nu vor fi nicicum nedreptățiți?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:25]

„Cel care săvârşeşte o faptă bună (o face) pentru sine însuşi, iar cel care face rău o face împotriva sa. Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:46]

„Fiecare suflet va fi un zălog (ostatic, reţinut) pentru ceea ce şi-a agonisit (pentru ceea ce a făcut) (adică nu poate merge mai departe până când nu achită dreptul celorlalți oameni şi nu primeşte pedeapsa pentru faptele sale rele).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 74:38]

Cu toate acestea, se pare că această doctrină a fost modificată, fiind înlocuită cu mântuirea prin răstignirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” [Biblia, Romani, 3:28]

„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit. ~ El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” [Biblia, 1 Ioan, 2:1-2]

Teoria mântuirii prin răstignire susține că Isus (Pacea fie asupra sa!) s-a oferit el însuși pentru a fi răstignit pentru răscumpărarea și salvarea omenirii. Însă, dacă a fost așa, de ce a cerut Isus (Pacea fie asupra sa!) Ajutorul lui Dumnezeu înainte ca soldații să vină să-l aresteze?

„(...) Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta!” [Biblia, Ioan, 12:27]

De asemenea, de ce spune Biblia că Isus (Pacea fie asupra sa!) a strigat cu putere după Dumnezeu atunci când se afla pe cruce, implorându-L pentru ajutor?

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?»” [Biblia, Matei, 27:46]

Mai mult decât atât, cum ar fi putut Isus (Pacea fie asupra sa!) să fie răstignit pentru întreaga omenire, când el (Pacea fie asupra sa!) a fost trimis doar fiilor lui Israel?

„Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: «Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor; ~ ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.»” [Biblia, Matei, 10:5-6]

„Drept răspuns, el a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.»” [Biblia, Matei, 15:24]

Acest lucru este în mod clar o contradicție. Consideram versetele anterioare ca fiind foarte convingătoare cu privire la faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) ar fi fost răstignit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Coranul spune că nu el (Pacea fie asupra sa!), ci altcineva, care a fost făcut să arate ca el, a fost răstignit:

„Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, Trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut (cineva) să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privința lui (Isus), au fost în îndoială (în legătură cu moartea lui); ei nu au avut cunoștință sigură despre ea (moartea lui), ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, ~ Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este ‘Azīz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept). ” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:157-168]

Dacă acest lucru este corect, atunci acesta poate explica apariția lui Isus (Pacea fie asupra sa!) în faţa discipolilor săi după răstignire. Dacă el (Pacea fie asupra sa!) ar fi murit cu adevărat pe cruce, atunci le-ar fi apărut ucenicilor săi într-un corp spiritual. După cum apare în Luca, 24:36-43, Isus (Pacea fie asupra sa!) i-a întâlnit cu corpul său fizic după incidentul presupusei sale răstigniri. Aşadar, am aflat că Pavel a fost cel care a răspândit ideea învierii lui Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu el, vom fi mântuiți prin viaţa lui. ~ Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” [Biblia, Romani, 5:10-11]

„În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. ~ Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: «Ce vrea să spună palavragiul acesta?» Alţii, când l-au auzit că vestește pe Isus şi învierea, ziceau: «Pare că vestește niște dumnezei străini.»” [Biblia, Faptele Apostolilor, 17:17-18]

Pavel a recunoscut, de asemenea, că Evanghelia în care apare învierea îi aparține:

„Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânța lui David, înviat din morți, după Evanghelia mea.” [Biblia, 2 Timotei, 2:8]

Am întâlnit mai multe surse care indică faptul că Pavel și alții au fost frustrați de respingerea mesajului lui Isus (Pacea fie asupra sa!) făcută de către evrei, fapt pentru care au răspândit mesajul lor în rândul neamurilor. Ei au ajuns în sudul Europei, unde politeismul și idolatria erau răspândite. Treptat, mesajul lui Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost modificat pentru a se potrivi gusturilor și tradițiilor romanilor și ale grecilor acelor zile:

„Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulţi. ~ Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; ~  cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege. ~  Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. ~ Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.” [Biblia, 1Corinteni, 9:19-23]

Biblia avertizează împotriva adăugării sau a eliminării de informații din învățăturile sale, fapt care s-a întâmplat întocmai:

„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. ~ Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” [Biblia, Apocalipsa lui Ioan, 22:18-19]

Allah Preaînaltul atinge acest subiect în Nobilul Coran, de asemenea:

„Dar vai acelora care plăsmuiesc Scriptura cu mâinile lor şi spun: «Aceasta este de la Allah.», pentru a dobândi prin aceasta o mică simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris şi vai lor pentru ceea ce agonisesc!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:79]

 Profetul Mohammed (ﷺ) în Scripturi

Un alt punct de vedere interesant despre care am aflat face referire la Profețiile biblice cu privire la apariția Profetului Mohammed (ﷺ)[2]. Am descoperit că există Profeții clare în Biblie (chiar dacă textul original a fost denaturat) prevestind venirea Profetului Mohammed (ﷺ), după plecarea lui Isus (Pacea fie asupra sa!):

„Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune Cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. ~ Şi dacă cineva nu va asculta de Cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” [Biblia, Deuteronomul, 18:18-19]

„Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: «Ia citeşte!», el răspunde: «Nu ştiu să citesc.»” [Biblia, Isaia, 29:12]

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl; ~ Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în fiul. ~ Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face. ~ Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele ~  Şi eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; ~ Şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte; dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” [Biblia, Ioan, 14:12-17]

„În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: «Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.»” [Biblia, Faptele Apostolilor, 3:22]

Învățații musulmani au afirmat că descrierea lui Isus (Pacea fie asupra sa!) cu privire la cel care va veni după el (din versetele citate mai sus) nu se poate aplica nimănui altcuiva cu excepţia Profetului Mohammed (ﷺ). În plus, există un verset în Nobilul Coran care confirmă ceea ce Isus (Pacea fie asupra sa!) a spus cu privire la acest lucru:

„Şi (adu-ţi aminte) când Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), a spus: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah (Tora, care i-a fost trimisă lui Moise) de dinainte de mine şi aducându-vă (vouă) vestea bună a (venirii) unui  Mesager ce va veni după mine, al cărui nume va fi Ahmad (un alt nume al Profetului Mohammed)!» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:6]

Numele Ahmad este un alt nume al Profetului Mohammed (ﷺ), care este derivat din aceeaşi rădăcină.

 Profetul Mohammed (ﷺ) în Nobilul Coran

Am observat că Nobilul Coranul ne poruncește să credem în Allah Preaînaltul și în Profetul Mohammed (ﷺ), după cum ni se spune în următorul verset:

„Spune (o, Mohammed): «O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi Trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia Cerurilor şi a Pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în Trimisul Său, Profetul cel neînvățat, care crede în Allah şi în Cuvintele Sale! Şi urmaţi-l! Poate că veţi fi călăuziţi!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:158]

Am aflat, de asemenea, că Nobilul Coran se referă la Profetul Mohammed (ﷺ) ca fiind ultimul Profet:

„Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi pecetea (încheietorul) Profeţilor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:40]

Chiar dacă Allah Preaînaltul afirmă în Nobilul Coran că Mohammed (ﷺ) este ultimul Profet, am descoperit că musulmanii cred în toți Profeții anteriori și îi acceptă, împreună cu Revelațiile primite de ei (Pacea fie asupra lor!) în forma lor originală:

„Spuneţi (o, musulmani): «Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi semințiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat (tuturor) Profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuși (musulmani)!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:136]

 Nobilul Coran: ultima Revelaţie

Am înțeles că, din cauza inovațiilor atribuite Revelației Divine, a apărut nevoia unui alt Profet după Isus (Pacea fie asupra sa!), cu o altă Revelație după Evanghelie. De aceea, Allah Preaînaltul l-a trimis pe Mohammed (ﷺ) cu ultimul Mesaj (adică Nobilul Coran), pentru a readuce întreaga omenire la credință și la adorarea Unicului Dumnezeu, fără parteneri sau intermediari. Potrivit musulmanilor, Coranul cel Nobil este Sursa supremă permanentă de călăuzire pentru omenire, care oferă o clarificare rațională și istorică a rolului magnific al lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Numele Isus (Pacea fie asupra sa!) este citat de douăzeci și cinci de ori în Nobilul Coran, care conține un capitol numit Mariam (Maria), numit după mama lui Isus (Pacea fie asupra lor!).

Cu privire la Sursa Divină a acestei Revelații, am găsit următoarele versete coranice foarte convingătoare:

„Acest Coran nu poate să fie nicicum născocit, fără de Allah, ci este confirmarea celor de dinaintea lui şi tâlcuirea orânduielilor. Nu este nicio îndoială că el este venit de la Stăpânul Lumilor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:37]

„Şi, cu adevărat, el (acest Coran) este Adevărul absolut cu siguranţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 69:51]

În mod similar, m-am interesat cu privire la subiectul modificării Coranului, deoarece aceasta a fost problema majoră a Revelațiilor anterioare. Am citit că Nobilul Coran nu se va schimba și nu va fi abrogat niciodată:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:9]

„Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:82]

Am fost informat, de asemenea, cu privire la unele dintre fenomenele științifice menționate în Nobilul Coran, care demonstrează că acesta este Cuvântul literal al lui Allah Preaînaltul. Există versete cu privire la:

➢     dezvoltarea embrionului uman: „Noi l-am creat pe om din apa aleasă (venită) din lut. ~ Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc sigur, ~ Apoi am făcut din picătură un cheag şi am făcut din cheag o bucată de carne şi am făcut din bucata de carne oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:12-14]

➢     munţi: „El a aşezat pe Pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:15]; „Oare nu am făcut Noi Pământul gata (asemeni unui pat) (pentru ca voi să locuiți pe el) ~ Şi (oare nu am făcut Noi) munţii asemeni unor țăruși (astfel încât Pământul să fie întărit şi să nu se clatine sub paşii voştri din cauza vitezei mari de mișcare a sa)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 78:6-7]

➢     originea Universului: „Oare nu văd cei care nu cred că Cerurile şi Pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărțit şi din apă am făcut tot ce este lucru viu? Şi oare tot nu cred ei?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:30]; „Apoi s-a întors către Cer - care era un fum - şi i-a zis lui şi Pământului: «Veniți amândouă, de voie sau fără de voie!» Şi au răspuns ele: «Venim, supunându-ne de bunăvoie!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:11]

➢     creier: „Ba nu! Dacă el (Abu Jahl) nu va înceta, Noi îl vom apuca şi îl vom trage cu putere de nasiah lui (cea mai înaltă parte a frunții sale, care se referă la lobul frontal al creierului), ~ O nasiah (cea mai înaltă parte a frunții sale care se referă la lobul frontal al creierului. Această parte se caracterizează prin faptul că este mincinoasă şi păcătoasă, deoarece lobul frontal controlează conștiința pe care o avem cu privire la propriile noastre fapte, judecata şi tot ceea ce se întâmplă în timpul acţiunilor noastre zilnice, reacțiile noastre emoționale, limbajul pe care îl folosim, precum şi cunoaşterea cuvintelor pe care le folosim. De asemenea, aceasta joacă un rol important în procesarea informațiilor și, prin urmare, în intelect. –  a se vedea informațiile cu privire la lobul frontal de pe wikipedia.org) mincinoasă şi păcătoasă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:15-16]

➢     mări: „El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări - aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară - şi a făcut între ele un perete şi un baraj de netrecut.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:53]; „El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească, ~ Dar între ele este o stavilă pe care ele nu o pot trece.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 55:19-20]

➢     mările adânci şi valurile interne: „Sau (ele sunt) ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Întunecimi unele deasupra altora. Dacă (cineva) scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nicio lumină.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:40]

➢     nori: „Nu ai văzut tu că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă şi apoi vezi tu ploaia ivindu-se din ei? Şi El face să coboare din Cer, din munţii lui, grindină şi loveşte cu ea pe cine voieşte El şi o îndepărtează de la cine voieşte El. Iar scăparea fulgerului Său aproape că răpește vederea.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 24:43]

Este de neconceput ca o persoană să fi cunoscut acum mai bine de 1400 de ani aceste adevăruri științifice care au fost descoperite și demonstrate doar de curând cu ajutorul unor echipamente avansate și a unor metode științifice sofisticate.

 Islamul: esența şi apogeul religiilor revelate

Musulmanii cred că scopul esențial pentru care a fost creată omenirea este adorarea lui Allah Preaînaltul, după cum El spune în Nobilul Coran:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 51:56]

Cu privire la acest lucru, un cunoscut învățat musulman din Occident a spus:

 „Sistemul de adorare complet disponibil pentru oameni în ziua de astăzi este cel care se găsește în religia islamică. Însuşi numele de «islam» înseamnă supunere față de Voința lui Allah. Cu toate că, de obicei, islamul este denumit ca fiind «a treia dintre cele trei credințe monoteiste», acesta nu este deloc o religie nouă. Este religia adusă de toți Profeții lui Allah pentru omenire. Islamul a fost religia lui Adam, Avraam, Moise și Isus (Pacea fie asupra lor!)”.[3]

În plus, el a spus: „Din moment ce există un Singur Dumnezeu și omenirea este o singură specie, religia pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru om este [în esență] una ... nevoile spirituale și sociale umane sunt uniforme şi natura umană nu s-a schimbat de când au fost creați primul bărbat și prima femeie”.[4]

Atunci când am descoperit faptul că Mesajul lui Allah Preaînaltul a fost întotdeauna același, mi-am dat seama că toate ființele umane au datoria de a căuta adevărul și că nu trebuie să accepte orbește religia pe care societatea sau părinții lor o urmează. Nobilul Coran spune:

„Nu adorați afară de El decât niște nume pe care le-aţi născocit voi şi părinţii voştri şi cărora Allah nu le-a pogorât nicio dovadă! Judecata nu este decât la Allah! El v-a poruncit să nu-L adorați decât pe El! Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 12:40]

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus cu privire la fitrah (adică, natura înnăscută a omului de a Îl adora pe Allah Preaînaltul înainte de coruperea naturii sale de către influențe externe):

„Fiecare copil se naște cu înclinația naturală de a I se supune lui Allah [fitrah], [adică, de a fi musulman], însă, mai apoi, părinții lui îl fac evreu, creștin sau zoroastrian.” (Al-Bukhari și Muslim)

În plus, Allah Preaînaltul spune:

„Ridică-ţi faţa ta spre religia cea adevărată! Această (religie) este firea (creată de) Allah, după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creaţia lui Allah. Aceasta este Religia cea dreaptă, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:30]

„Dacă li se spune: «Urmaţi ceea ce a trimis Allah!», ei zic: «Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!» Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi?!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:170]

Există numeroase versete în Nobilul Coran pe această temă.

Mai mult decât atât, am aflat că nicio altă religie nu este acceptată de Allah Preaînaltul în afară de islam, după cum El afirmă în mod clar în Nobilul Coran:

„Acela care doreşte o altă religie decât islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:85]

Am ajuns la concluzia că omul poate neglija călăuzirea lui Allah Preaînaltul şi își poate stabili propriile standarde de viață. Cu toate acestea, în cele din urmă, el va descoperi că s-a lăsat înșelat de un miraj.

 Un călător

Pe măsură ce am continuat să citesc Coranul şi să învăţ despre spusele și faptele Profetului Mohammed (ﷺ) [Sunnah], am observat că islamul priveşte omul ca pe un călător în această viață și că „acasă” se găseşte în viaţa următoare, pentru eternitate. Suntem aici pentru o perioadă scurtă de timp și nu putem lua nimic cu noi din această viață, cu excepția credinței noastre în Allah și a faptelor noastre. Astfel, omul ar trebui să fie asemeni unui călător, care trece prin diferite locuri, dar nu se atașează de niciunul dintre acestea. Fiind călători pe acest drum, noi trebuie să înțelegem că scopul nostru în viață este acela de a fi testaţi. Prin urmare, vom experimenta suferință, bucurie, durere și euforie. Aceste teste ale binelui și ale răului au scopul de a trezi calitățile noastre spirituale superioare. Cu toate acestea, nu putem să beneficiem de aceste teste dacă nu dăm tot ce este mai bun din noi, nu avem încredere deplină în Allah și nu acceptăm cu răbdare ceea ce El a stabilit pentru noi.

 Drumul spre Paradis

A fost deosebit de semnificativ pentru mine să învăţ despre Paradis, din moment ce acesta trebuie să fie cu siguranță scopul final al fiecărui individ. Allah Preaînaltul spune cu privire la  acest cămin veșnic:

„Dar niciun suflet nu ştie ce-i este ascuns ca bucurie, drept răsplată pentru ceea ce au săvârşit (faptele bune pe care le-au săvârşit în această lume).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 32:17]

De asemenea, am devenit conştient că există o plăcere inimaginabilă, și anume aceea de a se afla în prezența Creatorului Însuși. M-am întrebat care sunt sufletele demne de o astfel de recompensă. Această recompensă a Paradisului este prea mare pentru a nu avea un preț. Mi s-a spus că prețul este credința adevărată, care este demonstrată prin supunerea în faţa lui Allah Preaînaltul și prin urmarea Sunnei Profetului Mohammed (ﷺ).

Am înțeles că omenirea trebuie să Îl adore pe Allah pentru a atinge neprihănirea și starea spirituală necesare pentru a intra în Paradis:

„Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde-le: «Aduceți dovada voastră dacă aveţi dreptate!» ~ Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah şi face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:111-112]

„Aceia care cred şi care au frică (de Allah)! ~ Pentru ei este bună veste în această viaţă lumească, la fel ca şi în Lumea de Apoi. Cuvintele lui Allah (nu vor cunoaşte) nicio schimbare - Aceasta este marea izbândă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:63-64]

Acest lucru înseamnă că ființele umane trebuie să înțeleagă că adorarea este la fel de indispensabilă ca mâncarea şi respirația și nu o favoare care I-o fac lui Allah. De asemenea, am aflat că trebuie să citim Coranul pentru a afla ce fel de oameni vrea Allah Preaînaltul să fim și apoi să încercăm să devenim ca atare. Acesta este drumul spre Paradis.

 Depășirea unui obstacol

Ajuns în acest punct, eram sigur în proporție de 80% că îmi doream să devin musulman, însă ceva mă reținea. Eram îngrijorat cu privire la reacția familiei și a prietenilor mei dacă ar fi aflat că am devenit musulman. La scurt timp după aceea, mi-am exprimat această îngrijorare în faţa unui musulman, care mi-a spus că, în Ziua Judecății, nimeni nu va putea să mă ajute, nici tatăl meu, nici mama mea și nici prietenii mei:

„O, voi oameni, fiţi cu frică de Domnul vostru şi temeți-vă de o Zi în care niciun părinte nu-i va putea fi fiului său de ajutor şi niciun fiu nu-i va fi de ajutor părintelui său! Făgăduinţa lui Allah este Adevăr. Şi să nu vă înșele pe voi viaţa lumească şi să nu vă înșele pe voi cel amăgitor în privința lui Allah!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 31:33]

„Şi din nou: de unde ai putea tu şti (adică nici nu îţi poţi imagina) ce este (măreția şi oroarea) Ziua Recompensei? ~ Ziua în care niciun suflet nu va putea să fie de folos pentru un alt suflet (nici să îndepărteze vreun rău de la acesta) şi, în acea Zi, Decizia va fi (în întregime) a lui Allah.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 82:18-19]

Prin urmare, dacă tu crezi că islamul este religia cea adevărată, ar trebui să-l îmbrățișezi și să-ţi trăiești viața încercând să Îl mulțumești pe Cel care te-a creat. Astfel, a devenit foarte clar pentru mine faptul că ne aflăm cu toții în aceeași barcă; fiecare suflet va gusta moartea și apoi vom fi trași la răspundere pentru credința noastră în Allah și pentru faptele noastre:

„Fiecare suflet va gusta moartea. Apoi veţi fi voi aduşi înapoi la Noi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:57]

„Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi (întreaga) voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:185]

 O înregistrare video semnificativă

În această etapă a căutării mele de adevăr eram pe punctul de a îmbrățișa islamul. Am vizionat o conferință islamică pe o înregistrare video despre scopul vieții. Tema principală a acestei conferințe era faptul că scopul vieții poate fi rezumat într-un singur cuvânt şi anume islam (supunerea pașnică în faţa Voinţei lui Allah).

Un punct suplimentar era acela că, spre deosebire de alte religii sau credințe, termenul de «islam» nu este asociat cu nicio persoană sau loc anume. Allah Preaînaltul a numit această religie în următorul verset coranic:

„(Unica) religie acceptată de Allah este islamul (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:19]

Oricine îmbrățișează islamul este numit musulman, indiferent de rasa, sexul sau naționalitatea persoanei. Acesta este unul dintre motivele pentru care islamul este o religie universală.

Înainte de căutarea mea de adevăr, nu m-am gândit niciodată serios la islam ca la o opțiune din cauza prezentării negative constante a musulmanilor în mass-media. În mod similar, această înregistrare susținea că, deși islamul este caracterizat prin standarde morale înalte, nu toți musulmanii susțin aceste standarde. Am învățat că același lucru se poate spune și despre adepții altor religii. În cele din urmă, am înțeles că nu putem judeca o religie doar după acțiunile adepților săi, așa cum am făcut eu, pentru că toți oamenii sunt supuși greșelii. Din această cauză, nu ar trebui să judecăm islamul prin prisma acțiunilor susținătorilor săi, ci prin cea a Revelației sale (Nobilul Coran) şi a Sunnei Profetului Mohammed (ﷺ).

Ultimul aspect pe care l-am învățat din această conferință se referă la importanța recunoștinței. Allah Preaînaltul a menționat în Nobilul Coran că ar trebui să fim recunoscători pentru faptul că El ne-a creat:

„Allah v-a scos pe voi din pântecele mamelor voastre, fără ca voi să aveţi știre de ceva, şi v-a dat vouă auzul, şi văzul, şi inimile, pentru ca voi să fiţi mulțumitori.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:78]

În plus, Allah Preaînaltul a menționat recunoștința împreună cu credința și a făcut clar faptul că El nu câștigă nimic din pedepsirea poporului Său atunci când oamenii Îi aduc mulțumiri și cred în El:

„Ce face Allah cu pedepsirea voastră, dacă mulțumiți şi credeţi? Allah este  Shākir (Recunoscător, Mulțumitor), ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:147]

 Adevărul se dezvăluie

De îndată ce înregistrarea video s-a terminat, am recunoscut adevărul care a fost dezvăluit sufletului meu. Am simțit cum o povară uriașă de păcate zbura de pe spatele meu. Mai mult decât atât, am simţit că sufletul meu se ridică deasupra Pământului, refuzând plăcerile provizorii ale acestei lumi, în favoarea bucuriilor eterne ale Vieţii de Apoi. Această experiență, alături de lungul meu proces de raționament, au rezolvat „puzzle-ul scopului vieţii”. Mi-a fost dezvăluit islamul ca fiind adevărul, fiind completat astfel „peisajul meu spiritual” cu credinţă, un țel, o direcție și acțiune. Prin urmare, am intrat pe poarta islamului rostind mărturisirea de credință necesară pentru a deveni musulman: «Ash-hadu an lā ilāha illa Allah wa ash-hadu anna Mohammedan Ar-Rasūl Allah» (Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Mohammed este Trimisul Său).

Am fost informat că această mărturisire oficială confirmă credința unei persoane în toți Profeții și Mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!), precum și în toate Revelațiile Sale Divine în forma lor originală, actualizând și completând religia cu ultimul Profet, Mohammed (ﷺ), și cu Revelația finală a lui Allah (Nobilul Coran). Următorul aspect a devenit copleșitor de clar pentru mine: dacă Isus (Pacea fie asupra sa!) ar fi fost ultimul Profet al lui Dumnezeu şi dacă Evanghelia ar fi fost Revelația finală, atunci aş fi depus mărturie cu privire la acest lucru. Drept rezultat, am ales în mod natural să urmez Revelația finală de la Creator, așa cum a fost ea exemplificată de către pecetea Profeților (ﷺ).

 Impresii ale unui nou musulman

În timpul căutării mele de adevăr, lecția supremă a fost aceea că toate cele care sunt adorate în afară de Allah Preaînaltul sunt simple iluzii. Pentru cel care vede clar acest lucru, singura cale posibilă este aceea de a-şi aduce voința și propriile acțiuni la unison complet cu Cele ale lui Allah. Acceptarea Voinţei lui Allah Preaînaltul mi-a permis să mă simt în pace cu Creatorul, cu ceilalți și, în cele din urmă, cu mine însumi. În consecință, mă simt foarte recunoscător că, prin Mila lui Dumnezeu, am fost salvat din adâncurile ignoranței și am pășit în lumina adevărului. Islamul, adevărata religie a tuturor timpurilor, locurilor și popoarelor, este un cod complet de viață, care călăuzește omul către îndeplinirea scopului existenței sale pe Pământ și-l pregătește pentru Ziua când se va întoarce la Creatorul său. Urmarea acestei căi cu sinceritate ne permite să obținem Mulţumirea lui Allah și să fim mai aproape de El în mijlocul plăcerilor nesfârșite ale Paradisului, scăpând, în acelaşi timp, de pedeapsa Focului Iadului. În plus, viața noastră actuală va fi mult mai fericită atunci când vom face o astfel de alegere.

 O bucurie amăgitoare

Îmbrățișarea islamului mi-a oferit mai multe perspective asupra caracterului iluzoriu al acestei vieți. De exemplu, unul dintre obiectivele principale ale islamului este eliberarea omului. Acesta este motivul pentru care un musulman se numește pe sine «ʻAbd Allah», robul sau servitorul  lui Allah (adică Dumnezeu), deoarece servitutea față de Allah presupune eliberarea de toate celelalte forme de servitute şi aceasta în ciuda faptului că omul modern ar putea crede că este liber, în timp ce este, în realitate, un sclav al dorințelor sale. Omul este, în general, amăgit de această viață lumească, fiind dependent de tezaurizarea averii, de sex, violență, substanțe ameţitoare etc. Dar, mai presus de toate, el este adesea sedus de sistemul capitalist, care tinde să funcționeze prin inventarea de nevoi false, pe care omul simte că trebuie să le îndeplinească imediat. Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el? Tu vrei să fii chezaș pentru el? ~ Sau crezi tu că cei mai mulţi dintre ei aud sau pricep? Ei nu sunt decât asemenea vitelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciți de la drum!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:43-44]

Astfel, nu ar trebui să ne lăsăm pradă zelului creat de plăcerile acestei vieți trecătoare, punând în pericol posibilitatea de a ne bucura de extazul Paradisului, după cum spune Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:

„Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, copiii, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământești, în vreme ce la Allah este buna întoarcere. ~ Spune (o, Mohammed): «Pot eu să vă vestesc ceva mai bun decât acestea? Aceia care sunt cu frică au de la Domnul lor grădini pe sub care curg râuri, în care vor avea veşnic sălaș, şi soții curate şi mulţumirea lui Allah (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:14-15]

Prin urmare, întrecerea reală din această viață nu este acumularea de avere sau dorința de a avea faimă, ci este întrecerea unuia cu altul pentru a efectua fapte bune pentru a-L mulţumi pe Allah Preaînaltul, având în același timp partea noastră legitimă de bucurie în această viață:

„Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe Pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:77]

 Calea cea Dreaptă spre Dumnezeu

Există nenumărate alternative religioase disponibile pentru om și doar de el depinde să o aleagă pe aceea pe care dorește să o urmeze. El este asemeni unui negustor cu multe produse în fața lui, doar el fiind cel care alege cu care dintre ele va face comerț. El va selecta, în mod evident, produsul pe care îl consideră cel mai profitabil. Cu toate acestea, comerciantul este nesigur și nu are nicio garanție a prosperității; produsul său poate avea piață de desfacere și poate aduce câștiguri frumoase, dar el ar putea, la fel de ușor, pierde toți banii. În schimb, cel care crede în Unicitatea lui Allah și se supune Voinței Sale (musulmanul) este complet sigur că, dacă el urmează calea călăuzirii [Nobilul Coran si Sunnah Profetului Mohammed (ﷺ)], succesul și răsplata îl vor aştepta la sfârșitul acestui drum. Din fericire, acest succes începe, de asemenea, la începutul drumului. Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Dacă o persoană îmbrățișează islamul cu sinceritate, atunci Allah îi va ierta toate păcatele trecute și, după aceea, începe reglarea conturilor; răsplata faptelor sale bune va fi (multiplicată) de la zece ori până la șapte sute de ori pentru fiecare faptă bună, iar o faptă rea va fi înregistrată ca atare, cu excepția cazului în care Allah îl iartă.” (Al-Bukhari)

 Epilog

Bazându-mă pe căutarea mea de adevăr, am ajuns la concluzia că modul precis în care credem în Allah și faptele pe care le efectuăm determină starea noastră viitoare pentru eternitate. Creatorul nostru ne oferă tuturor șanse egale, indiferent de circumstanțele noastre, pentru a câștiga Mulţumirea Lui și a ne pregăti pentru Ziua Judecății, conform următoarelor versete coranice:

„Şi fiţi supuși faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi! ~ Şi grăbiți-vă spre iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât Cerurile şi Pământul, pregătit pentru cei evlavioși.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:132-133]

„Eu sunt iertător cu acela care se căieşte, crede şi împlinește fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 20:82]

Dacă vom căuta cu sinceritate adevărul acestei vieți, care este islamul (supunerea pașnică în faţa Voinţei lui Allah), Allah Preaînaltul ne va călăuzi, in shā Allah (cu Voia Sa). El ne îndrumă să examinăm viața și Sunnah Profetului Mohammed (ﷺ), deoarece reprezintă cel mai bun model de urmat pentru omenire. Mai mult decât atât, Allah Preaînaltul ne îndeamnă să investigăm și să medităm la ceea ce El spune în Nobilul Coran. Oricine poate observa că Nobilul Coran este asemeni unei bătăi persistente și puternice în uşă sau asemeni unui strigăt puternic pentru trezirea celor adormiți, deoarece aceştia sunt complet absorbiți doar de această viață de pe Pământ. Loviturile și strigătele apar unul după altul:

Treziți-vă! Uitați-vă în jurul vostru! Gândiți-vă! Reflectați! Allah este acolo! Există o planificare, un proces, o responsabilitate, o socoteală, o recompensă, o pedeapsă severă și fericirea eternă!

În mod clar și neechivoc, cel mai bun mod de a trăi și muri în această lume este ca un musulman drept! Când cineva ajunge la concluzia că islamul este adevărul, el nu ar trebui să întârzie în a deveni musulman, deoarece poate muri înainte de a face aceasta și apoi va fi prea târziu. Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

„Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: «Domnul meu, adu-mă pe mine înapoi, ~ Pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le-am lăsat!». «Nicidecum!» Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despărțire, până în Ziua când vor fi sculați (din morți).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:99-100]

„Şi cheltuiți (drept milostenie) din cele cu care v-am înzestrat Noi înainte ca moartea să vină la unul dintre voi şi să spună: «Domnul meu, doar dacă Tu ai putea să îmi dai un răgaz (până la moartea mea) pentru puţin timp, atunci eu aş da milostenie şi aş fi dintre cei drepți (cel care face fapte bune)!» ~ Şi Allah nu oferă răgaz niciunui suflet dacă a sosit termenul hotărât (moartea) şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 63:10-11]

La câteva luni după ce am îmbrățișat islamul, am găsit două versete din Nobilul Coran care reflectă ceea ce mi-a spus musulmanul american cu privire la modul în care ar trebui să trăim și să murim:

„Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob (zicând ei): «O fiii mei, Allah v-a ales vouă religia (islamul) şi, de aceea, să nu muriți altfel decât fiind musulmani!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:132]

„O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de Allah şi să nu vă săvârșiți din viaţă decât fiind musulmani (în totală supunere în faţa Lui)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:102]